Thursday, May 24, 2007

Cartea pe care o recomand


Kligman's expertise spans the domains of women's studies, anthropology, and cultural studies. She is the recipient of the Chicago Folklore Prize (1982) for her book Calus: Symbolic Transformation in Romanian Ritual; and has won the Heldt Prize of the Association for Women in Slavic Studies twice, in 1998 for The Politics of Duplicity: Controlling Reproduction in Ceausescu's Romania, and in 2001 for The Politics of Gender after Socialism: A Comparative-Historical Essay (with Susan Gal). She has received many prestigious grants, including from the National Endowment for the Humanities, the American Council of Learned Societies, the Woodrow Wilson Center, the MacArthur International Peace and Cooperation Fellowship, the Soros Foundation, and, most recently, a Russell Sage Foundation grant for 2004-05.



Alte cărţi celebre scrise de
Gail Kligman:





În prezent citesc o carte foarte interesantă,scrisă de Gail Kligman,,Procesul comunismului .Politica dublicităţii .Controlul reproducerii în România lui Ceauşescu ''(editura Humanitas).Această carte este dedicată mamei sale,dr.Beatrice Troyan,obstetrician-ginecolog iar ediţia românească femeilor care au murit datorită politicii demografice a regimului Ceauşescu. Este un studiu care prezintă situaţia demografică a societăţii, din perioada comunismului în România lui Ceauşescu, şi în ce măsură puteau femeile să decidă cursul vieţii familiale,când conducerea era cea care hotăra câţi copii trebuia să ai şi consindera că rolul femeilor este acela de,,vaci,eşalonul fertil pe care îl aveau pentru montă''şi nimic mai mult. Femeile erau principalele ,,unelte'' prin care se obţinea viitoarea forţă de muncă în stat iar acest obiectiv era privit cu maximă importanţă politică şi afecta direct comunitatea.,,Lupta dusă pentru a îmbunătăţi indicatorii demografici a reformulat conotaţiile etice ale noţiunii de mamă şi contextualizarea familială a maternităţii.Respectul cultural acordat maternităţii era legat de statutul marital al femeii.Totuşi,retorica moralităţii invocate pentru a legitima rolul social al familiei în socialism era receptată doar ca ceea ce era de fapt:un lustru ideologic.Din acest punct de vedere,când a început să circule zvonul că regimul sprijinea neoficial naşterea copiilor,indiferent de statutul marital,opinia publică a fost scandalizată.''Dacă a vedea înseamnă a crede,atunci soţii Ceauşescu au fost orbiţi de strălucirea viitorului radios pe care se presupunea că-l prevesteşte epoca lor de aur.În timp ce în restul Europei de Est comunismul se prăbuşea paşnic,aparenţele sugerau inviolabilitatea izolării României de,,forţele exterioare de distrugere''.Seduşi în mod fatal de puterea pe care o râvneau,complăcundu-se în propriile lor imagini distorsionate,soţii Ceauşescu nu au recunoscut fragilitatea lumii false pe care o construiseră în închipuire.Ei au devenit în cele din urmă victimele dublicităţii şi disimulării pe care singuri le impuseseră.Politica reproducerii în România este acum diferită de cea predicată în perioada Ceauşescu.Sub conducerea lui Ceauşescu,masele erau forţate să se reproducă în folosul statului.Viaţa reproductivă a femeilor era făţis exploatată.Astăzi,când România se luptă cu rigorile transformării economice şi politice şi când împărţirea în clase a societăţii româneşti devine din ce în ce mai evidentă,femeile cele mai vulnerabile-cele sărace şi necăsătorite-sunt de multe ori nevoite să se reproducă,răspunzând astfel cerinţelor pieţei.Sărăcia,în special,impune constrângeri asupra opţiunilor unor femei de a naşte copii într-un mod dramatic diferit faţă de situaţia altor femei care au acces la diferite resurse,în special la cele financiare.Sub Ceauşescu,sărăcia a devenit condiţia socio-economică generalizată a populaţiei României.În România postcomunistă,ca şi în alte părţi ale regiunii,sărăcia s-a transformat în emblema unei societăţi tot mai adânc diferenţiate în clase.Nu e de mirare că sărăcia a devenit din ce în ce mai mult un aplanaj al femeilor,la fel ca în Occident.Această carte este,probabil,singura pe care o recomand celor pasionaţi de lectură spre a o citi,şi nu numai lor pentru că până să fi citit această carte nici eu nu agreeam lectura dar acum sunt dispusă să mă mai înarmez cu o astfel de unealtă pentru că mi-am descoperit o noua pasiune-lectura cărţilor de factură istorică.Vă urez lectură plăcută.



Recomandarea editurii:



Căderea dictaturii comuniste din România a dezvăluit lumii întregi oroarea aşezămintelor pentru copii orfani sau pentru copii bolnavi de SIDA, o oroare ascunsă până atunci sub faţada triumfalistă a unui regim care îşi proclamă ipocrit grija faţă de om. Unda de şoc a acestor dezvăluiri este departe de a se fi stins. Cartea scrisă de Gail Kligman, profesor de sociologie la University of California din Los Angeles, încearcă să răspundă la întrebarea: cum s-a ajuns aici? Explorând acest caz extrem de intervenţie a statului în viaţa intimă a oamenilor, autoarea coroborează statistici ale natalităţii, mortalităţii infantile şi mortalităţii materne cu documente de arhivă şi mărturii ale femeilor şi ale personalului medical, pentru a sublinia rolul duplicităţii şi al complicităţii în reuşita inumanei politici demografice impuse de partidul comunist, simptom al mecanismelor de funcţionare a politicii comuniste în ansamblul său.


Vasile Alecsandri

Poezii:
Vasile Alecsandri, (21 July 1821-22 August 1890) was a Romanian poet, playwright, politician, and diplomat. He collected Romanian folk songs and was one of the principal animators of the 19th century movement for Romanian cultural identity and union of Moldavia and Wallachia.He was born in the Moldavian town of Bacău, to a family of small landowners. His parents, Vasile and Elena Cozoni, who was the daughter of a Greek Romanian merchant, had seven children, of which three survived: one daughter, Catinca, and two sons, Iancu - a future army colonel - and Vasile. The family prospered in the lucrative business of salt and cereals trade. In 1828, they purchased a large estate in Mirceşti, a village near Siret River. The young Vasile spent time there studying with a devout monk from Maramureş, Gherman Vida, and playing with Vasile Porojan, a Gypsy boy who became a dear friend. Both characters would later appear in his work. more >>
V. Alecsandri este unul din marii fauritori ai literaturii romane si moldovenesti,el ne lasa ca mostenire o bogata si variata creatie literara.Opera lui Alecsandri este o oglinda,un ecou puternic al tuturor marilor evenimente din viata poporului,din viata Moldovei.V.
A vorbi despre Vasile Alecsandri, in speta despre poezia sa, saptzeci de ani de la moartea lui si la mai bine de un secol dupa debutul sau pe scena literaturii nationale, inseamna sa vorbim despre actualitatea poeziei lui Alecsandri, inseamna sa cercetam in ce masura aceasta poezie, atat de intretesuta nu numai cu analele celui de-al XIX-lea secol al istoriei noastre, dar si cu itele lirismului nostru modern, nu si-a irosit inca toate miresmele si ne mai poate incanta cu gratiile ei origi nare. Caci, evident, nu e vorba numai de farmecul acela retros pectiv pe care-l descoperim cu oarecare uimire in indiferent ce vibratie lirica, oricat de timida, a trecutului.Vasile Alecsandri a ocupat in constiinta seco lului al XIX-lea locul dintai pe scara valorilor literare, si daca astazi procesul starnit dupa 1883, cand drama stralucitorului astru al Luceafarului batea in plin, este intru totul adjudecat in favoarea lui Eminescu, prestigiul celui ce se identificase in veacul trecut cu insasi poezia romaneasca tot mai staruia si dincoace de pragul acestui veac al XX-lea. Intr-unul din nu
merele Samanatorului, al carui animator a fost multa vreme, asadar dupa 1900, in unul din acele rare momente epigra matice care aveau, cu timpul, sa alimenteze tolba cu sageti aKaleidoscopului lui A. Mirea, Stefan O. Iosif tiparea un catren, al carui talc se cuvine cu deosebire retinut. Un loc aparte in poezia lui Alecsandri si de o originalitate cu totul marcata il ocupa Pastelurile. Poezia naturii, in primul rand poezia descriptiva, e una din cele mai bogate in literatura noastra, indiferent de tiparele in proza sau metrice in care a
fost turnata. Peisajul vesperal din Sburatorul lui HeliadeRadulescu, cel nocturn, marin, estival sau eolic la Cosbuc, peisajele selenare la Eminescu, peisajul primaveril al lui Mace donski, savanta compozitie murala a Baraganului la Odobes cu, cu corespondentele pictate mestesugit la Hogas si EmanoilBucuta si, mai presus de toate, vasta paleta descriptiva a luiMihail Sadoveanu, acest cel mai mare, fara indoiala, dintre rapsozii peisajului national, iata o gama dintre cele mai variate pe care s-au exercitat atatia dintre virtuosii verbului romanesc.Pastelurile lui Alecsandri reprezinta o oaza dintre cele mai odihnitoare, una din insulele cele mai izolate si mai ferite de furtuni din arhipelagul acesta atat de variat al poeziei noa stre descriptive. Pastelurile sunt Georgicele noastre, ajustate la meridianul nostru moldav, si spunand aceasta ne gandim mai putin la latura didactica a poemului virgilian si mai mult la mireasma cruda a pamantului reavan, pe care o simti si la poetul mantovan, si la confratele sau din lunca Mircestilor.
Ideea creştină: Alecsandri în perspectivă arhetipală
Într-o legătură strânsă cu proba coborârii în infern este şi starea de veghe, adică tot o probă iniţiatică şi încă una din cele mai grele. Nu a reuşit să treacă peste ea Ghilgameş, plecat în căutarea nemuririi, şi nu au reuşit să treacă peste ea ucenicii lui Iisus în grădina Ghetsimani.
În acele pasteluri ale lui Alecsandri a căror temă generală este natura în anotimpul iernii, descrisă mai ales pe timp de noapte, omul nu se vede niciodată dormind. Nici nu se putea să fie altfel, pentru că iarna, cum chiar poetul o spune, sunt „nopţile vegherii“.Putem, însă, observa de asemenea că în aceste pesteluri, omul, pentru a-i fi veghea mai uşoară, îşi ia ca însoţitori lumina lămpii şi focul presonificat, entităţi care amintesc de creanga de aur şi care întreţin speranţa şi credinţa în revenirea anotimpului cald, în revenirea la viaţă a lumii vegetale, într-o adevărată renaştere pentru omul însuşi.
Şi, într-adevăr, speranţa pe care puterea fanteziei o întreţine, nu e zadarnică. Într-o altă serie de pasteluri, eul liric va avea de traversat una din cel mai importante situaţii existenţiale pe care le întâlnim în lumea miturilor. Este ieşirea din infern sau revenirea la viaţă, triumful etern al vieţii asupra morţii.
(ziarul Lumina ,reportaj realizat de Emil Baltag)

Efectul de spectacol /Efectul de lectură

Chiriţele
de Vasile Alecsandri

Spectacolul Chiriţele în regia lui Ovidiu Lazăr este constituit din şase piese de teatru :Chiriţa în Iaşi sau două fete ş-o neneacă , Chiriţa în voiaj , Paraponisitul , Clevetici,ultrademagogul , Sandu Napoilă,ultraretrogradul , Gură-cască , om politic şi Barbu Lăutarul.Actorul care a pus în scena , într-un mod admirabil,dramaturgia lui Alecsandri se numeşte Petrică Ciubotaru , o mare personalitate a culturii româneşti/ieşene.După vizionarea spectacolului , împreună cu clasa a XI-a D , diriginta acesteia ,Mănucă Elena şi regizorul Ovidiu Lazăr , s-a încercat o apropiere de spectacolul de teatru şi de toate tainele pe care le presupune acesta , printr-o dezbatere. Această dezbatere a reliefat multe dintre misterele reprezentărilor scenice a spectacolelor , iar discuţia a atins diverse subiecte , cum ar fi: călătoria până la Cernăuţi în Casa Memorială Vasile Alecsandri , importanţa unui public care să rezoneze cu dăruirea/pasiunea celui privit/ascultat şi nu în ultimul rând efortul maximal ce se ascunde în spatele cortinei.Regizorul consideră că societatea nu se confruntă neapărat cu o criza a lecturii , adolescenţii nu doresc să citească operele scriitorilor cananici întrucât s-au plictisit de elementele învechite pe care le întâlnesc în fiecare zi la şcoală.În opinia mea spectacolul de teatru este mult mai sugestiv,mai expresiv decât lectura operelor , dar există şi unele dezavantaje atunci când preferi spectacolul în locul lecturii:detaliile nu sunt destul de bine evidenţiate încât să poată capta atenţia şi să poata fi memorate , pot apărea unele modificări a subictului din dorinţa regizorului şi este posibil ca rolurile să fie interpretate într-un mod care lasă de dorit ,care nu transmite nimic , astfel încât nu se poate deduce nimic din reprezentaţie.
Întrebări fără răspuns:
Este un motiv personal sau profesional faptul că ati avut iniţiativa punerii în scenă a dramaturgiei lui Vasile Alecsandri ?
De ce preferaţi punerea in scenă a operelor lui Alecsandri şi nu pe cele a lui I.L.Caragiale?
Credeţi cu înverşunare în actualitatea lui Alecsandri?

Cuprins

Wednesday, April 25, 2007

Târgul de carte Librex 2007











Jurnalul unei zile pline de cultură




Era sâmbătă după-amiază şi părea că week-end-ul meu era ruinat până când am primit propunerea de a merge la Târgul de Carte Librex 2007 ,propunerea care m-a incitat şi am luat-o în considerare .Îndemnată fiind de doamna dirigintă ,i-am prezentat colegei mele Alina oferta mea de a ne petrece week-end-ul într-un mod deosebit şi a acceptat.La orele 16:00 ne-am înfiinţat în faţa Palatului Culturii nerăbdătoare să vedem despre ce este vorba ,neparticipând nici o dată la acest eveniment ce a ajuns la a XV-a ediţie.Înăuntru,aglomeraţie mare ,edituri ce îşi prezentau ultimele apariţii şi noi care păream pierdute în spaţiu.Nu ştiam după ce anume alerga toată lumea .La un moment dat ne-am lămurit:cu toţii voiau să prindă soldurile şi să plece acasă cu cât mai multe cărţi achiziţionate sau măcar cu experienţa unui interviu în stil amator realizat de ei împreună cu reprezentanţii editurilor.Nu am reuşit să îmi cumpăr decât o carte dar este una pe care mi-o doream şi am achiziţionat-o cu 30% reducere.Ar mai fi fost două cărţi pe care mi-aş fi dorit să le iau acasă ,una dintre ele este a lui Eliade.Pot spune că am alergat prin toate camerele Palatului şi am colectat toate pliantele cu oferte pe care , apoi , acasă le-am studiat cu maximă atenţie . Nu regret nici o clipă din acea zi de week end.

Saturday, April 21, 2007

Cu şi despre scriitori ne/canonici


Referinţe critice:
Află ce părere au cei mai renumiţi critici literari despre opera lui Vasile Alecsandri:

Thursday, January 18, 2007

Corectitudine şi greşeală în presa scrisă şi audio-video

În zilele noastre mass media are un rol foarte important în societate de aceea cititorii fideli ai presei scrise tind să creadă că tot ceea ce citesc este corect din punct de vedere a informaţiilor prezentate cât şi din punct de vedere a exprimării morfologice.Puţini sunt cei care îşi recunosc greşelile ,de aceea am fost uimită atunci când am văzut că PC Magazine România nu numai că îşi recunoaşte greşelile ci chiar îşi premiază cititorii riguroşi hrănindu-le vigilenţa cu un premiu pentru cel care găseşte cele mai multe şi cele mai grave greşeli,argumentându-le.
În toate societăţile, mass media sunt acreditate cu roluri multiple: de la "monitorizarea" a tot ceea ce se întâmplă în jur, la crearea imaginilor şi percepţiilor colective. Deşi în timpuri normale media sunt percepute ca fiind integrate în sistemul social, în timpuri de criză ele par să capete o anume autonomie care nu le fusese atribuită anterior . O societate în criză creează şi o criză a media, care vor avea, în aceste condiţii, identităţi noi, determinate de criză. Orice atingere pe care o criză o aduce diferitelor sectoare ale societăţii afectează, de asemenea, şi sistemul mediatic.Publicitatea nu are înca standarde ferme. De pildă, în presa scrisă, regula de aur e marcarea articolelor care sunt publicate din altă raţiune decât decizia liberă a redacţiei de a-şi informa publicul. Pe net, lucrurile sunt neclare şi, după gustul multor vizitatori, aceasta duce la practici agresive din partea editorilor.Jurnaliştii din România ar trebui să se pună la punct cu noile reguli ce se găsesc în DOOM2.Cronica Cârcotaşilor este una dintre emisiunile TV care îmi suscită interesul şi sunt sigură că este o emisiune televizată cu un rating foarte ridicat.