Cartea pe care o recomand
Kligman's expertise spans the domains of women's studies, anthropology, and cultural studies. She is the recipient of the Chicago Folklore Prize (1982) for her book Calus: Symbolic Transformation in Romanian Ritual; and has won the Heldt Prize of the Association for Women in Slavic Studies twice, in 1998 for The Politics of Duplicity: Controlling Reproduction in Ceausescu's Romania, and in 2001 for The Politics of Gender after Socialism: A Comparative-Historical Essay (with Susan Gal). She has received many prestigious grants, including from the National Endowment for the Humanities, the American Council of Learned Societies, the Woodrow Wilson Center, the MacArthur International Peace and Cooperation Fellowship, the Soros Foundation, and, most recently, a Russell Sage Foundation grant for 2004-05.
Alte cărţi celebre scrise de
Gail Kligman:
În prezent citesc o carte foarte interesantă,scrisă de Gail Kligman,,Procesul comunismului .Politica dublicităţii .Controlul reprodu
cerii în România lui Ceauşescu ''(editura Humanitas).Această carte este dedicată mamei sale,dr.Beatrice Troyan,obstetrician-ginecolog iar ediţia românească femeilor care au murit datorită politicii demografice a regimului Ceauşescu. Este un studiu care prezintă situaţia demografică a societăţii, din perioada comunismului în România lui Ceauşescu, şi în ce măsură puteau femeile să decidă cursul vieţii familiale,când conducerea era cea care hotăra câţi copii trebuia să ai şi consindera că rolul femeilor este acela de,,vaci,eşalonul fertil pe care îl aveau pentru montă''şi nimic mai mult. Femeile erau principalele ,,unelte'' prin care se obţinea viitoarea forţă de muncă în stat iar acest obiectiv era privit cu maximă importanţă politică şi afecta direct comunitatea.,,Lupta dusă pentru a îmbunătăţi indicatorii demografici a reformulat conotaţiile etice ale noţiunii de mamă şi contextualizarea familială a maternităţii.Respectul cultural acordat maternităţii era legat de statutul marital al femeii.Totuşi,retorica moralităţii invocate pentru a legitima rolul social al familiei în socialism era receptată doar ca ceea ce era de fapt:un lustru ideologic.Din acest punct de vedere,când a început să circule zvonul că regimul sprijinea neoficial naşterea copiilor,indiferent de statutul marital,opinia publică a fost scandalizată.''Dacă a vedea înseamnă a crede,atunci soţii Ceauşescu au fost orbiţi de strălucirea viitorului radios pe care se presupunea că-l prevesteşte epoca lor de aur.În timp ce în restul Europei de Est comunismul se prăbuşea paşnic,aparenţele sugerau inviolabilitatea izolării României de,,forţele exterioare de distrugere''.Seduşi în mod fatal de puterea pe care o râvneau,complăcundu-se în propriile lor imagini distorsionate,soţii Ceauşescu nu au recunoscut fragilitatea lumii false pe care o construiseră în închipuire.Ei au devenit în cele din urmă victimele dublicităţii şi disimulării pe care singuri le impuseseră.Politica reproducerii în România este acum diferită de cea predicată în perioada Ceauşescu.Sub conducerea lui Ceauşescu,masele erau forţate să se reproducă în folosul statului.Viaţa reproductivă a femeilor era făţis exploatată.Astăzi,când România se luptă cu rigorile transformării economice şi politice şi când împărţirea în clase a societăţii româneşti devine din ce în ce mai evidentă,femeile cele mai vulnerabile-cele sărace şi necăsătorite-sunt de multe ori nevoite să se reproducă,răspunzând astfel cerinţelor pieţei.Sărăcia,în special,impune constrângeri asupra opţiunilor unor femei de a naşte copii într-un mod dramatic diferit faţă de situaţia altor femei care au acces la diferite resurse,în special la cele financiare.Sub Ceauşescu,sărăcia a devenit condiţia socio-economică generalizată a populaţiei României.În România postcomunistă,ca şi în alte părţi ale regiunii,sărăcia s-a transformat în emblema unei societăţi tot mai adânc diferenţiate în clase.Nu e de mirare că sărăcia a devenit din ce în ce mai mult un aplanaj al femeilor,la fel ca în Occident.Această carte este,probabil,singura pe care o recomand celor pasionaţi de lectură spre a o citi,şi nu numai lor pentru că până să fi citit această carte nici eu nu agreeam lectura dar acum sunt dispusă să mă mai înarmez cu o astfel de unealtă pentru că mi-am descoperit o noua pasiune-lectura cărţilor de factură istorică.Vă urez lectură plăcută.
Recomandarea editurii:
Căderea dictaturii comuniste din România a dezvăluit lumii întregi oroarea aşezămintelor pentru copii orfani sau pentru copii bolnavi de SIDA, o oroare ascunsă până atunci sub faţada triumfalistă a unui regim care îşi proclamă ipocrit grija faţă de om. Unda de şoc a acestor dezvăluiri este departe de a se fi stins. Cartea scrisă de Gail Kligman, profesor de sociologie la University of California din Los Angeles, încearcă să răspundă la întrebarea: cum s-a ajuns aici? Explorând acest caz extrem de intervenţie a statului în viaţa intimă a oamenilor, autoarea coroborează statistici ale natalităţii, mortalităţii infantile şi mortalităţii materne cu documente de arhivă şi mărturii ale femeilor şi ale personalului medical, pentru a sublinia rolul duplicităţii şi al complicităţii în reuşita inumanei politici demografice impuse de partidul comunist, simptom al mecanismelor de funcţionare a politicii comuniste în ansamblul său.
