Vasile Alecsandri

Poezii:

Malul Siretului
15 mai 1848
Adio Moldovei
Baba Cloanţa
Andrii-Popa
Bradul
Cuza Vodă
Doina
Fluierul
Gondoleta
Hora de la Plevna
Hora unirei
Miezul iernei
Mioriţa
Monastirea Argeşului
Pe marea
Serile la Mirceşti
Sfârşit de toamnă
Lunca din Mirceşti Cronologie
Pastel chinez
Bărăganul
Ghioaga lui Briar

Vasile Alecsandri, (21 July 1821-22 August 1890) was a Romanian poet, playwright, politician, and diplomat. He collected Romanian folk songs and was one of the principal animators of the 19th century movement for Romanian cultural identity and union of Moldavia and Wallachia.He was born in the Moldavian town of Bacău, to a family of small landowners. His parents, Vasile and Elena Cozoni, who was the daughter of a Greek Romanian merchant, had seven children, of which three survived: one daughter, Catinca, and two sons, Iancu - a future army colonel - and Vasile. The family prospered in the lucrative business of salt and cereals trade. In 1828, they purchased a large estate in Mirceşti, a village near Siret River. The young Vasile spent time there studying with a devout monk from Maramureş, Gherman Vida, and playing with Vasile Porojan, a Gypsy boy who became a dear friend. Both characters would later appear in his work. more >>
V. Alecsandri este unul din marii fauritori ai literaturii romane si moldovenesti,el ne lasa ca mostenire o bogata si variata creatie literara.Opera lui Alecsandri este o oglinda,un ecou puternic al tuturor marilor evenimente din viata poporului,din viata Moldovei.V.

A vorbi despre Vasile Alecsandri, in speta despre poezia sa, saptzeci de ani de la moartea lui si la mai bine de un secol dupa debutul sau pe scena literaturii nationale, inseamna sa vorbim despre actualitatea poeziei lui Alecsandri, inseamna sa cercetam in ce masura aceasta poezie, atat de intretesuta nu numai cu analele celui de-al XIX-lea secol al istoriei noastre, dar si cu itele lirismului nostru modern, nu si-a irosit inca toate miresmele si ne mai poate incanta cu gratiile ei origi nare. Caci, evident, nu e vorba numai de farmecul acela retros pectiv pe care-l descoperim cu oarecare uimire in indiferent ce vibratie lirica, oricat de timida, a trecutului.Vasile Alecsandri a ocupat in constiinta seco lului al XIX-lea locul dintai pe scara valorilor literare, si daca astazi procesul starnit dupa 1883, cand drama stralucitorului astru al Luceafarului batea in plin, este intru totul adjudecat in favoarea lui Eminescu, prestigiul celui ce se identificase in veacul trecut cu insasi poezia romaneasca tot mai staruia si dincoace de pragul acestui veac al XX-lea. Intr-unul din nu
merele Samanatorului, al carui animator a fost multa vreme, asadar dupa 1900, in unul din acele rare momente epigra matice care aveau, cu timpul, sa alimenteze tolba cu sageti aKaleidoscopului lui A. Mirea, Stefan O. Iosif tiparea un catren, al carui talc se cuvine cu deosebire retinut. Un loc aparte in poezia lui Alecsandri si de o originalitate cu totul marcata il ocupa Pastelurile. Poezia naturii, in primul rand poezia descriptiva, e una din cele mai bogate in literatura noastra, indiferent de tiparele in proza sau metrice in care a
fost turnata. Peisajul vesperal din Sburatorul lui HeliadeRadulescu, cel nocturn, marin, estival sau eolic la Cosbuc, peisajele selenare la Eminescu, peisajul primaveril al lui Mace donski, savanta compozitie murala a Baraganului la Odobes cu, cu corespondentele pictate mestesugit la Hogas si EmanoilBucuta si, mai presus de toate, vasta paleta descriptiva a luiMihail Sadoveanu, acest cel mai mare, fara indoiala, dintre rapsozii peisajului national, iata o gama dintre cele mai variate pe care s-au exercitat atatia dintre virtuosii verbului romanesc.Pastelurile lui Alecsandri reprezinta o oaza dintre cele mai odihnitoare, una din insulele cele mai izolate si mai ferite de furtuni din arhipelagul acesta atat de variat al poeziei noa stre descriptive. Pastelurile sunt Georgicele noastre, ajustate la meridianul nostru moldav, si spunand aceasta ne gandim mai putin la latura didactica a poemului virgilian si mai mult la mireasma cruda a pamantului reavan, pe care o simti si la poetul mantovan, si la confratele sau din lunca Mircestilor.

Ideea creştină: Alecsandri în perspectivă arhetipală

Într-o legătură strânsă cu proba coborârii în infern este şi starea de veghe, adică tot o probă iniţiatică şi încă una din cele mai grele. Nu a reuşit să treacă peste ea Ghilgameş, plecat în căutarea nemuririi, şi nu au reuşit să treacă peste ea ucenicii lui Iisus în grădina Ghetsimani.

În acele pasteluri ale lui Alecsandri a căror temă generală este natura în anotimpul iernii, descrisă mai ales pe timp de noapte, omul nu se vede niciodată dormind. Nici nu se putea să fie altfel, pentru că iarna, cum chiar poetul o spune, sunt „nopţile vegherii“.Putem, însă, observa de asemenea că în aceste pesteluri, omul, pentru a-i fi veghea mai uşoară, îşi ia ca însoţitori lumina lămpii şi focul presonificat, entităţi care amintesc de creanga de aur şi care întreţin speranţa şi credinţa în revenirea anotimpului cald, în revenirea la viaţă a lumii vegetale, într-o adevărată renaştere pentru omul însuşi.

Şi, într-adevăr, speranţa pe care puterea fanteziei o întreţine, nu e zadarnică. Într-o altă serie de pasteluri, eul liric va avea de traversat una din cel mai importante situaţii existenţiale pe care le întâlnim în lumea miturilor. Este ieşirea din infern sau revenirea la viaţă, triumful etern al vieţii asupra morţii.

(ziarul Lumina ,reportaj realizat de Emil Baltag)

Efectul de spectacol /Efectul de lectură

Chiriţele
de Vasile Alecsandri

Spectacolul Chiriţele în regia lui Ovidiu Lazăr este constituit din şase piese de teatru :Chiriţa în Iaşi sau două fete ş-o neneacă , Chiriţa în voiaj , Paraponisitul , Clevetici,ultrademagogul , Sandu Napoilă,ultraretrogradul , Gură-cască , om politic şi Barbu Lăutarul.Actorul care a pus în scena , într-un mod admirabil,dramaturgia lui Alecsandri se numeşte Petrică Ciubotaru , o mare personalitate a culturii româneşti/ieşene.După vizionarea spectacolului , împreună cu clasa a XI-a D , diriginta acesteia ,Mănucă Elena şi regizorul Ovidiu Lazăr , s-a încercat o apropiere de spectacolul de teatru şi de toate tainele pe care le presupune acesta , printr-o dezbatere. Această dezbatere a reliefat multe dintre misterele reprezentărilor scenice a spectacolelor , iar discuţia a atins diverse subiecte , cum ar fi: călătoria până la Cernăuţi în Casa Memorială Vasile Alecsandri , importanţa unui public care să rezoneze cu dăruirea/pasiunea celui privit/ascultat şi nu în ultimul rând efortul maximal ce se ascunde în spatele cortinei.Regizorul consideră că societatea nu se confruntă neapărat cu o criza a lecturii , adolescenţii nu doresc să citească operele scriitorilor cananici întrucât s-au plictisit de elementele învechite pe care le întâlnesc în fiecare zi la şcoală.În opinia mea spectacolul de teatru este mult mai sugestiv,mai expresiv decât lectura operelor , dar există şi unele dezavantaje atunci când preferi spectacolul în locul lecturii:detaliile nu sunt destul de bine evidenţiate încât să poată capta atenţia şi să poata fi memorate , pot apărea unele modificări a subictului din dorinţa regizorului şi este posibil ca rolurile să fie interpretate într-un mod care lasă de dorit ,care nu transmite nimic , astfel încât nu se poate deduce nimic din reprezentaţie.
Întrebări fără răspuns:
Este un motiv personal sau profesional faptul că ati avut iniţiativa punerii în scenă a dramaturgiei lui Vasile Alecsandri ?
De ce preferaţi punerea in scenă a operelor lui Alecsandri şi nu pe cele a lui I.L.Caragiale?
Credeţi cu înverşunare în actualitatea lui Alecsandri?

Cuprins

• Jurnalul unei zile pline de cultură
• Cu şi despre scriitori ne/canonici
• Vasile Alecsandri
• Referinţe critice
• Efectul de spectacol /Efectul de lectură
• Interviu cu Mircea Cărtărescu ,,O mare carte nu face doi bani în absenţa unui mare cititor"
• Influenţa presei scrise şi a audio-video asupra adolescenţilor
• Corectitudine şi greşeală în presa scrisă şi audio-video
• Criza lecturii în rândul adolescenţilor
• CARTEA PE CARE O RECOMAND

Târgul de carte Librex 2007

Jurnalul unei zile pline de cultură

Era sâmbătă după-amiază şi părea că week-end-ul meu era ruinat până când am primit propunerea de a merge la Târgul de Carte Librex 2007 ,propunerea care m-a incitat şi am luat-o în considerare .Îndemnată fiind de doamna dirigintă ,i-am prezentat colegei mele Alina oferta mea de a ne petrece week-end-ul într-un mod deosebit şi a acceptat.La orele 16:00 ne-am înfiinţat în faţa Palatului Culturii nerăbdătoare să vedem despre ce este vorba ,neparticipând nici o dată la acest eveniment ce a ajuns la a XV-a ediţie.Înăuntru,aglomeraţie mare ,edituri ce îşi prezentau ultimele apariţii şi noi care păream pierdute în spaţiu.Nu ştiam după ce anume alerga toată lumea .La un moment dat ne-am lămurit:cu toţii voiau să prindă soldurile şi să plece acasă cu cât mai multe cărţi achiziţionate sau măcar cu experienţa unui interviu în stil amator realizat de ei împreună cu reprezentanţii editurilor.Nu am reuşit să îmi cumpăr decât o carte dar este una pe care mi-o doream şi am achiziţionat-o cu 30% reducere.Ar mai fi fost două cărţi pe care mi-aş fi dorit să le iau acasă ,una dintre ele este a lui Eliade.Pot spune că am alergat prin toate camerele Palatului şi am colectat toate pliantele cu oferte pe care , apoi , acasă le-am studiat cu maximă atenţie . Nu regret nici o clipă din acea zi de week end.

Cu şi despre scriitori ne/canonici

Referinţe critice:
Află ce părere au cei mai renumiţi critici literari despre opera lui Vasile Alecsandri:

G.Călinescu

Tudor Vianu

Şerban Cioculescu

Perpessicius

Ilarie Chendi

Mihail Sadovenu

I.Negoiţescu

Valeriu Râpeanu

Corectitudine şi greşeală în presa scrisă şi audio-video

În zilele noastre mass media are un rol foarte important în societate de aceea cititorii fideli ai presei scrise tind să creadă că tot ceea ce citesc este corect din punct de vedere a informaţiilor prezentate cât şi din punct de vedere a exprimării morfologice.Puţini sunt cei care îşi recunosc greşelile ,de aceea am fost uimită atunci când am văzut că PC Magazine România nu numai că îşi recunoaşte greşelile ci chiar îşi premiază cititorii riguroşi hrănindu-le vigilenţa cu un premiu pentru cel care găseşte cele mai multe şi cele mai grave greşeli,argumentându-le.
În toate societăţile, mass media sunt acreditate cu roluri multiple: de la "monitorizarea" a tot ceea ce se întâmplă în jur, la crearea imaginilor şi percepţiilor colective. Deşi în timpuri normale media sunt percepute ca fiind integrate în sistemul social, în timpuri de criză ele par să capete o anume autonomie care nu le fusese atribuită anterior . O societate în criză creează şi o criză a media, care vor avea, în aceste condiţii, identităţi noi, determinate de criză. Orice atingere pe care o criză o aduce diferitelor sectoare ale societăţii afectează, de asemenea, şi sistemul mediatic.Publicitatea nu are înca standarde ferme. De pildă, în presa scrisă, regula de aur e marcarea articolelor care sunt publicate din altă raţiune decât decizia liberă a redacţiei de a-şi informa publicul. Pe net, lucrurile sunt neclare şi, după gustul multor vizitatori, aceasta duce la practici agresive din partea editorilor.Jurnaliştii din România ar trebui să se pună la punct cu noile reguli ce se găsesc în DOOM2.Cronica Cârcotaşilor este una dintre emisiunile TV care îmi suscită interesul şi sunt sigură că este o emisiune televizată cu un rating foarte ridicat.

Influenţa presei scrise şi a audio-video asupra adolescenţilor

"The comunication medium" whose concentre is for the modern world ,the audio-video comunication has an overhelming effect on human mind ,on the entire system of life at the contemporary society man .Instead of the natural young man,of the religious young man ,of the oral ascetical,narativ young man appears a human being type that lost all these capacities,functions and abilities;television has amputated them.The video image and the advertising one installed a real dictatorship in the public and in the private space from the modern ,they have came to encircle the modern young man from all parts,leaving him less and less liberty to see and understand the world without being influenced by them.
Presa este cea mai importantă cale prin care se transmit informaţiile. Dar de multe ori acestea sunt deformate şi prezentate într–un mod incorect faţă de cei ce vor să se informeze .Deschiderea extraordinară a sistemului mass media,produsă de prăbuşirea comunismului a dus la apariţia a mii şi mii de instituţii mediatice şi a absorbit un număr foarte mare de ,,non-jurnalişti''.Popularitatea pe care a cunoscut-o reportajul interbelic este rodul curiozităţii şi al freneziei epocii, al unei tendinţe de înlocuire a fictivului cu „povestea adevarată”. Setea de aventură, de risc şi de explorare specifică perioadei interbelice îşi pune amprenta vizibil asupra subiectelor abordate: călătoriile lui Mircea Eliade sau Albert Londres, pasiunea descoperirii marilor oraşe în scrierile lui Victor Eftimiu sau Paul Morand, aventura zborului la Geo Bogza sau Antoine de Saint-Exupery, precum şi portretizarea lui Hitler sau Mussolini la Emil Cioran sau Liviu Rebreanu. Informaţiile furnizate de reportajul acestei epoci se remarcă prin actualitate, proximitate spaţială, intensitate, dar şi prin caracterul negativ al evenimentelor prezentate. Aventura şi întimplările senzaţionale sunt extrase atât din realităţile vieţii anonime, cât şi din spaţiul de dincolo de uşile cancelariilor ce vor hotărâ viitorul omenirii. Sunt relatate în profunzime aspecte ale celor două extremisme politice şi sociale europene – nazismul german şi bolşevismul sovietic –, ameninţări (sau, în unele cazuri, tentaţii) investigate după acelaşi principiu, al senzaţionalului.Confruntările şi transformările din spaţiul mass media din ultimul deceniu trebuie înţelese ca un teritoriu în care schimbările instituţionale rezultă din confruntările şi negocierile privind formele de exercitare a controlului asupra câmpului profesional. Jurnalismul românesc de opinie şi ,mai ales cel cultural resimt criza acută generată de absenţa scrierilor de specialitate.În zilele noastre specialiştii în comunicarea de masă vin cu o nouă perspectivă asupra jurnalismului:cea a ştirii ca divertisment şi instrument de manipulare emoţională.Rolul oricărui articol,editorial sau ştire TV este acela de a captiva ,,publicul larg",exemplele fiind preluate şi prelucrate din viaţa de zi cu zi ,şi vom recunoaşte aici reţetele ,,ştirii de la ora 5"perfecte,pentru comentariul sportiv cel mai incitant,pentru o maşina ideală de discriminare sexuală-arsenal din jurnalismul aşa numit non-convenţional. Talk show-ul este unul dintre genurile publicistice foarte în vogă şi la noi în ultimii ani-accentele sale incomode survin, fără îndoială, din punerea sub lupă a unui mecanism exersat de producere a iluziei, cum este şi cel al televiziunii actuale, prin care confruntarea dintre un moderator şi invitaţii săi face şi mai vizibilă o criză generală a democraţiei reprezentative, dar şi forţările disperate ale media de a prelua şi a umple din mers deficitele simbolice pe care societatea globală le ejectează ca nerezolvate: persoane «pierdute din vedere», micile drame conjugale, crime neelucidate, chestiunea perpetuă a celuilalt şi a lipsei de afecţiune .Pentru ca articolele lor să fie în topurile celor mai citite ştiri,mulţi reporteri uită faptul că ce-i pe care-i urmăresc pentru informaţii,sunt tot oameni şi cel mai mult au nevoie de intimitate.Poate că nu este în totalitate vina lor ci şi a şefilor acestora,care le spun direct:,,ori aduci bârfa zilei pentru prima pagina,ori eşti concediat''şi se întâmplă să nu găsească nimic de scandal printre vieţile vip-urilor şi atunci îşi pun imaginaţia la contribuţie transmiţând date false,declaraţiile şi fotografiile fiind modificate pentru a fi puse într-o lumină proastă.Pentru a putea găsi mereu cele mai fierbinţi ştiri trebuie să fii un măcelar cu relaţii,care deţine multă indiferenţă şi putere de caracter.În prezent mass media pune prea mult accent pe realităţile din lumile vedetelor ,cititorii fiind derutaţi ,aceştia având de multe ori crize de personalitate şi încearcă să imite modul lor de a se afişa în public şi gesturile lor(deşi ştiu că sunt greşite).Probabil că acesta este cel mai negativ aspect pe care media îl propagă asupra receptorilor ,în special asupra celor mai uşor de influenţat-cu vârsta cuprinsă între 14-20 de ani.Adolescentul din ziua de azi este o combinaţie eşuata a omului preistoric cu tehnologia de ultimă oră( oare putea rezulta ceva bun?). Media acţionează din toate părţile, oferind exemple de violentă, dar totodată deformează realitatea în încercarea de a oferi exemple benefice tânărului animal aflat în plin stadiu de dezvoltare. Cu alte cuvinte, media încearcă, şi din păcate reuseşte, să vândă adolescenţilor iluzii, care încet, dar sigur, iau locul realităţii.Dar adolescenţii pot deveni jurnalişti încă înainte să fi ajuns la facultate.